luni, 13 septembrie 2010

Si totusi se poate...

        Ma bucura faptul ca post-ul meu cu privire la uniformele scolare, a facut destul de multa lume sa se gandeasca la acest subiect. Unii au lasat comentarii pe blog, si le multumesc, iar unii, mi-au spus opinia personal, starnind adevarate dezbateri pe aceasta tema. Nu toate comentariile sau opiniile au fost de acord cu punctul meu de vedere, insa acest lucru ma bucura si mai tare, deoarece dovedeste ca fiecare s-a gandit la acest subiect din propria lui perspectiva.
         Dintre toate comentariile insa, unul mi-a atras atentia cel mai tare:

"Buna ! Eu sunt de partea cealaltă a catedrei, adică "păstoresc" elevii la matematică. Într-un fel, ai dreptate (uniforma nu te reprezintă). Dar, pe de altă parte uniforma are şi o conotaţie psihologică: te face să te simţi parte a comunităţii. Eu cred că se poate face un compromis de ambele părţi. Şi elevii mei poartă uniformă... şi, sincer să fiu, nici mie nu-mi place, pentru că e de proastă calitate (locuiesc într-un oraş mic şi nu prea există "concurenţă" ca să poţi să alegi).
Uite, eu fac parte din "generaţia în blugi" (amintită de "Cenaclul Flacăra") şi nu mi-ar displace să văd o clasă îmbrăcată într-o uniformă modernă, decentă chiar din acest material. Şi eu mă îmbrac de cele mai multe ori în blugi (chiar şi la şcoală), pentru că mi se par foarte practici, comozi şi pot fi spălaţi cu uşurinţă.
Mi-ar place să-ţi citesc postările şi o să mă abonez. Nu te cenzura, scrie-ţi gîndurile şi lasa-i pe toţi să te "critice" !
Mi-ar face plăcere să-mi citeşti şi tu postările mele (o să încerc să abordez mai multe subiecte din "branşă").

www.lazarovmihai.blogspot.com

Numai bine ! Succes în noul an şcolar !"

   Iata totusi ca se poate: un profesor, dintr-un oras mic (Oravita-daca nu ma insel), a fost destul de lucid si de ancorat in realitate cat sa isi dea seama ca insusi conceptul uniformei scolare in Romania este invechit (lucrul care ma deranjeaza pe mine de fapt) si ca o schimbare ar fi mai mult decat binevenita.
  
Profit de ocazie ca sa-l salut si eu cu respect pe domnul profesor, si sa ii urez mult succes in noul an scolar.

Poate de astfel de oameni, cu viziune noua avem nevoie pentru a putea merge natural, inainte, in loc sa ne intoarcem incet-incet in timp.

Un comentariu:

  1. Probabil că intersecţia dintre viziunile noastre nu este tocmai vidă... Mulţumesc pentru urări! Apropo... ştii unde ţi-am găsit blogul ? Pe siteul lui Mircea Badea. Aşadar, cel puţin un lucru avem în comun... :)

    RăspundețiȘtergere