N-am mai scris cam de mult....mai exact de o luna, o saptamana si o zi. N-am mai scris pentru ca nu am avut timp, inspiratie, chef etc. Cateodata pur si simplu ma puneam in fata tastaturii si nu stiam ce sa scriu, n-aveam nicio idee, nimic. Treaba s-a cam schimbat azi, cand mi-am adus aminte de niste discutii pe care le-am avut acum vreo 2-3 saptamani cu mai multe persoane, discutii care ma enervau cateodata, mai ales ca nu gaseam pe nimeni care sa fie macar 70% de acord cu mine, lucru care, credeti-ma, poate fi foarte stresant in unele momente.
Subiectul acestor discutii erau perceptiile, referitor la modul in care noi privim anumite lucruri.
Parerea mea, pe care vreau sa o exprim si aici este aceea ca fiecare om priveste lucrurile intr-un anumit fel, propriu si diferit fata de al celorlalti, bazandu-se pe un anumit sistem de valori, propriu si diferit de al celorlalti, si pe experienta de viata acumulata pana in prezent, din nou proprie si diferita fata de a celorlalti si ca niciun om nu ar trebui judecat dupa perceptia sa asupra unui anumit lucru, atata timp cat nu actioneaza, pe baza acestor perceptii, in asa fel incat sa-i afecteze pe altii.
Acum probabil veti zice : "Oau, ce descoperire!", asa ca un exemplu cred ca ar fi elocvent. Un prieten imi spunea ca stie pe cineva care desi are o situatie financiara foarte buna (casa, masa, masina, vacante in strainatate, conturi frumusele etc.), se plange de viata pe care o are, fapt care lui i se parea strigator la cer. Ei bine, mie nu mi se pare, chiar deloc, pentru ca eu nu pot sa stiu pe ce baze si-a format el aceasta perceptie asupra vietii lui; poate ca exista si o parte goala a paharului, poate simte ca ii lipseste ceva (lucru abslout normal, pt. ca omul prin natura lui intotdeauna tinde spre mai mult), poate simte ca aceasta viata nu i se potriveste felului lui de a fi. Nu stiu, dar cu siguranta trebuie sa existe ceva. La fel de bine, un om care nu are ce manca, ar putea spune ca nu intelege cum de ne plangem de anumite lucruri, cand noi avem 3 mese calde pe zi si un acoperis asupra capului, iar noi sa ne aratam foarte contrariati de acest lucru. Iar acest raport se pastreaza la orice nivel. Alt exemplu (ultimul): sa presupunem ca un om de afaceri, cu o avere estimata la 300 mil. euro, pierde dintr-o data 75 mil. euro; noi am putea spune ca nu e o mare chestie, ca "frate!!!" ii mai raman 225 mil. euro, dar acea persoana ar putea ajunge la nivelul la care sa se sinucida pentru asta.
In concluzie, ceea ce incerc eu sa spun e ca o persoana nu trebuie judecata dupa perceptiile noastre despre orice, bineinteles, decat daca actioneaza pe baza acelor perceptii intr-un fel in care afecteaza alte persoane. (si in plus si voi puteti fi judecati exact pe acelasi principiu...)
Sper ca nu v-am plictisit cu post-ul asta, da' chiar simteam ca trebuie sa scriu chestia asta. Anyway, astept comment-uri.
